Monument istoric, lăsat în mizerie. Este vorba de ruinele unei biserici din secolul al XIII-lea, care, pe langă faptul că a fost părăsită, gunoaiele se adună grămezi. Ruinele bisericii San Nicoară au fost preluate în administrare de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului din anul 2002 pe motiv că or să fie restaurate şi redate traseului turistic.
Acum, la 12 ani de atunci, biserica se degradează de la o zi la alta.
Bisericile care nu aduc bani pentru preasfinții preoți sunt lăsate în paragină. Preoții sunt preocupați să cumpere ”biserici profitabile” în diaspora și să construiască biserici de aur în România.
Istoric
Peste drum de Biserică Domnească, pe vârful unei movile înverzite se află ruinele unei alte biserici. Zidurile de cărămidă roșie pe jumătate prăbușite sunt tot ce-a mai rămas din biserica Sân Nicoară (sau Sfântul Nicolae Mic). O legendă povestește că Sân Nicoară ar fi fost înălțată chiar în fața bisericii domnești, de soția catolică a lui Negru-Vodă, doamna Margareta, stârnind nemulțumirea boierilor și furia domnului. Alte ipoteze spun că ar fi fost ridicată pentru Doamna Clara, mama lui Vlaicu-Vodă. Biserica are o arhitectură tipic bizantină și a fost începând din 1391 sediul primei episcopii catolice din Muntenia. Un tunel subteran lega biserica Sân Nicoară de Biserica Domnească, însă doar jumătate din el a rezistat. În vremuri de restriște, când dușmanii atacau țara, străjerii din turn aprindeau făclii ca să dea de veste soldaților de pe meterezele cetății Poenari, ultimul refugiu al Domnitorului. Din păcate ruinele sunt în pericol de prăbușire, iar micul parc care le înconjoară este închis.