Legea nr. 1251/1863 pentru secularizarea averilor mănăstirești:

Tote averile monastiresci din Romănia suntu şi remânu averi ale Statului. Veniturile acestoru averi se înscriu între veniturile ordinarie ale budgetului Statului.

Acum 150 de ani domnitorul Cuza seculariza averile mănăstirești, legea pe care a promulgat-o spunea că veniturile se duc la bugetul de stat.

Azi, conducătorii României înstrăinează patrimoniul de Stat prin cadouri către preoți și biserici, cu precădere către Biserica Ortodoxă Română.

În varianta modernă secularizarea averilor bisericești presupune recuperarea patrimoniului înstrăinat. Mai întâi trebuie să stopăm înstrăinarea patrimoniului național (al cărui proprietar suntem noi, toți cetățenii români) și într-un final trebuie să recuperăm ”cadourile” oferite bisericilor de către mai marii politicieni ai zilelor noastre.

Aceste cadouri sunt mascate ca privilegii și iau diverse forme:

• Înstrăinarea completă sau cesionarea pe 50-100 de ani a unor terenuri: păduri, lacuri, etc.
• Înstrăinarea completă sau cesionarea pe 50-100 de ani a unor clădiri: hoteluri, restaurante, etc

Sunt aproape 19 mii de biserici în România și tot pe atâtea parohii și terenuri aferente. Toate acestea făceau parte din patrimoniul național. Azi, biserica folosește aceste bunuri, în mare parte, pentru a-și rotunji și mai mult veniturile, închiriindu-le privaților și uneori chiar (înapoi) Statului.