Prin legea 103/1992 (privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult) se instituie, în fapt, monopolul bisericii asupra unor activități economice.

După ce că primesc finanțare de la bugetul de stat, sunt scutite de taxe și fac evaziune fiscală, cultele religioase se impun și prin monopoluri pe piața producerii, distribuirii și comercializării obiectelor de cult, deținută în întregime încă din anul 1992.

Articolul 1

Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte religioase au, în exclusivitate, dreptul de producere şi valorificare a obiectelor şi veşmintelor de cult, precum şi de tipărire a cărţilor de cult, a celor teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului.
Prin obiecte de cult, în sensul prezentei legi, se înţeleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios şi altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult şi calendarele religioase, precum şi produsele necesare exercitării activităţii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri.
Prin veşminte de cult, în sensul prezentei legi se înţeleg şi stofele şi broderiile specifice, necesare realizării veşmintelor respective.
De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele şi cursurile teologice necesare desfăşurării activităţii din instituţiile de învăţămînt religios ale cultului respectiv.

Articolul 2

Producerea sau valorificarea bunurilor prevăzute la art. 1 de către alte persoane, fizice sau juridice, decît cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condiţiile stabilite de către fiecare cult în considerarea propriei sale exclusivităţi.

Articolul 3

Ilustratele, pliantele, albumele de artă şi filmele prezentînd lăcaşuri de cult sau obiecte de artă bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural naţional, se pot realiza numai cu acordul cultului respectiv.

Articolul 4

Încălcarea prevederilor art. 1 constituie contravenţie dacă fapta, potrivit legii, nu este considerată infracţiune şi se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei.
Bunurile destinate sau folosite la săvârşirea contravenţiei, precum şi cele rezultate din săvârşirea acesteia se confiscă.
Contravenţia se constată şi amenda se aplica de către organele de poliţie, primării sau organele de control ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Deci, nicio persoană sau societate nu poate produce sau vinde iconițe, lumânări, veșminte preoțești, stofele și broderiile specifice acestora, vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciulițele și medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios, calendarele religioase, precum și tămâia.

De asemenea, doar cultele au dreptul de tipărire a cărților de cult, a celor teologice sau cu conținut bisericesc.

Urmările monopolurilor

Controversata lege a luat pâinea de la gură micilor producători de obiecte de cult. Printre aceștia se numără și crescătorii de albine, care produc lumânări, dar și pictorii independenți, care produc icoane.

BOR a mai reușit să impună și alte monopoluri

Odată ce omul primește loc de veci de la biserica, va apela la serviciile unui preot agreat care îi va recomanda, desigur, și serviciul de pompe funebre (deținute în marea lor majoritate de preoți) înființat, cum altfel, dacă nu cu binecuvântarea BOR.
Mai întâi, credincioșii au fost rugați sa se închine doar la icoane produse în atelierele deținute de BOR, apoi nici lumânarea de Înviere n-a mai fost agreată, dacă nu purta ștampila oficială BOR.
Pentru preoți, orice decedat care ajunge într-un cimitir privat și nu într-unul bisericesc, înseamnă bani pierduți: intre 1.000 și 4.000 de lei pe deceniu, cât este concesiunea pentru un mormânt.

BOR pune monopol pe pelerinaje, în detrimentul celorlalte agenții de turism.