Afaceri cu moaște: Sfântul Nectarie, împărțit în 50 de părți

Afaceri marca BOR. Moaștele Sfântului Nectarie au fost împărțite în bucăți și bucățele și distribuite peste tot în lume. De ce n-au păstrat moaștele într-un singur loc? Foarte simplu, din motive economice. Dacă într-o singurălocație poți face 2,5 milioane de euro, de ce să nu rupi moaștele în mai multe bucăți și să multiplici profitul?

BOR a strâns 2,5 milioane de euro din pelerinajul de Sfânta Parascheva de la Iași

Românii pupă moaște în valoare de zeci, poate chiar sute, de milioane de euro pe an. Nu știm exact cât pentru că Patriarhia nu binevoiește să-și dezvăluie ”modelul de afaceri”. Modelul bortodox este unul foarte profitabil.

Moaştele Sfântului Nectarie se regăsesc la mănăstirea pe care a întemeiat-o în Eghina. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. Părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc la:

  1. Parohia Ortodoxă Română Sfântul Nectarie din Coslada (Madrid);
  2. Biserica Sfantul Gheorghe din Toronto – Canada;
  3. The Orthodox Community of Agios Nectarios – Londra;
  4. Manastirea Rakovica din Belgrad – Serbia;
  5. Biserica Sfantul Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord);
  6. Piacenza, Parohia Cuviosul Daniil Sihastrul, Biserica Santo Stefano (Istituto Suore Gianelline), Via Scalabrini 25;
  7. Torino II, Parohia Inaltarea Sfintei Cruci, Biserica Santa Croce, Via Accademia Albertina 11.
  8. Mănăstirea Putna (racla cu Moastele este în Sfantul Altar);
  9. Biserica “Sfantul Ierarh Nectarie” din Iasi (racla este în Sfantul Altar);
  10. Schitul “Sfintii Ioan si Nectarie” (Brădetu, jud.Arges), racla fiind asezată în naosul paraclisului ;
  11. Manastirea “Sfintii Mucenici si Doctori fara arginti Epictet si Astion – Halmyris” din Dunavatul de Jos (Murighiol), jud. Tulcea;
  12. Biserica “Sfintii Voievozi”, sat Ghimicesti, com Fitionesti, jud.Vrancea ;
  13. Biserica “Sfanta Treime”, loc. Bucium, jud. Brasov ;
  14. Biserica Spitalului TBC din Sibiu;
  15. Biserica “Sfantul Ierarh Nicolae si Izvorul Tamaduirii”, spitalul judetean Sfantul Ioan cel Nou, Suceava ;
  16. Schitul “Nasterea Maicii Domnului”, com Sinca Veche, jud. Brasov (pe drumul Brasov-Fagaras, din Persani);
  17. Schitul Sinca Noua, com. Sinca Noua, jud. Brasov;
  18. Biserica “Nasterea Maicii Domnului si Sfantul Nectarie”, cart. Alexandru cel Bun, Iasi ;
  19. Catedrala Episcopala din Galati ;
  20. Capela “Sf. Andrei” din cadrul Spitalului Judetean Galati;
  21. Biserica Memoriala Mihai Viteazul “Sf. Siluan Atonitul”, Alba Iulia;
  22. Catedrala din Sibiu;
  23. Biserica “Sfintii Doctori Cosma si Damian” din cadrul Spitalului Fundeni, Bucuresti;
  24. Biserica “Sfantul Gheorghe” din Slobozia, judetul Ialomita;
  25. Manastirea Sfintei Cruci, Oradea, judetul Bihor;
  26. Biserica “Sfanta Parascheva”, din Timisoara;
  27. Biserica “Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Visarion de Larisa” din Brasov, cartierul Craiter;
  28. Capela cu hramul “Imparatii Constantin si Elena”, din cadrul Spitalului Parhon, Bucuresti;
  29. Manastirea “Negru Voda” din Campulung, jud. Arges;
  30. Manastirea Brancoveni, comuna Brancoveni, jud. Olt;
  31. Manastirea “Sf. Ioan Casian”, com. Targusor, jud. Constanta – centura Sf. Nectarie de Eghina;
  32. Biserica “Sf. Treime”, sat Bucium, com. Sinca, jud. Brasov;
  33. Manastirea “Sf. Treime”, sat Parepa-Rusani, com. Colceag, jud. Prahova;
  34. Manastirea “Sf. Gheorghe” din Giurgiu (la intrarea dinspre Bucuresti), jud. Giurgiu;
  35. Manastirea Nicula, Jud.Cluj (satul Nicula, la 6-7 km de orasul Gherla);
  36. Biserica de lemn (sau Biserica studentilor), vis-a-vis de cantina din campusul Studentesc Hasdeu, Str. Bogdan Petriceicu Hasdeu, nr. 45, Cluj-Napoca – moastele sunt scoase spre inchinare in fiecare luni seara dupa Maslu;
  37. Biserica “Sfantul Apostol Andrei si Sfantul Ierarh Nectarie”, situata in curtea Spitalului de Pediatrie, Botosani, jud. Botosani;
  38. Patriarhia Romana, Bucuresti;
  39. Manastirea “Adormirea Maicii Domnului”, com. Turnu-Rosu, Jud. Sibiu – Sfintele Moaste sunt scoase in fiecare duminica, pentru inchinare;
  40. Manastirea “Buna Vestire” din Bolintin Vale, Jud. Giurgiu;
  41. Manastirea “Dealu”, Loc. Targoviste, Jud. Dambovita;
  42. Manastirea “Buna Vestire”, Loc. Oradea, Jud. Bihor;
  43. Biserica “Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mir”, de la Institutul Oncologic, Cluj;
  44. Manastirea “Casiel”, Hram Buna Vestire (Biserica Noua), com. Chiuiesti, Jud. Cluj;
  45. Schitul “Sfantul Nectarie”, sat Fenes, com, Armenis, Jud. Caras-Severin;
  46. Catedrala din Urziceni, Jud. Ialomita;
  47. Catedrala “Nasterea Maicii Domnului”, loc. Gura Humorului, Jud. Suceava;
  48. Schitul “Sfantul Ierarh Nectarie”, sat Nandru, comuna Pestisu Mic, Jud, Hunedoara;
  49. Biserica “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, zona Ceair,-bazar, Loc. Pitesti, Jud. Arges;
  50. Biserica de lemn “Sf. Mercurie şi Ecaterina” şi “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, localitatea Radaseni, Jud. Suceava.

În încheiere redau un articol epic al lui Florin Negruțiu:

S-a băgat moaşte!

De dimineaţă, văzând femeile tăvălite-n praf sub copitele turmei de cuvioşi salivând după moaştele Sfântului Dimitrie, m-a cuprins aceeaşi greaţă pe care mi-o provoacă policrucii din autobuz, care se închină larg când trec pe lângă o biserică, dar nu se ridică să-i dea locul gravidei de lângă ei. Am retrăit scenele de pe vremuri, când oamenii se omorau când se băga carne la alimentara: o haită flămândă, capabilă să te sfâşie dacă-i stai în cale şi care, acum, când carnea s-a terminat, tânjeşte după oasele uscate de măduvă ale Sfântului.

Reporterul nostru care a fost azi la Patriarhie ne povestea scene revoltătoare – jandarmi mânând oameni ca pe vite, smintiţi fără simţuri răsturnând căruciorul unei femei doar ca să mai înainteze câţiva paşi până la raclă, preoţi exasperaţi care ţipau la năvălitori: „Nu aveţi nici cel mai elementar bun simţ. ..”

Cu alte ocazii, aş fi scris indignat despre politicienii care şi-au făcut un obicei din a linge moaştele tuturor sfinţilor sau despre piloşii lui Dumnezeu care intră prin spate, mână-n mână cu gestionarii lăcaşului. Ei sunt credincioşii de lux, un fel de şoferi ai tovarăşului prim, care nu stau la rând, iau direct prin spate. Ne-am obişnuit cu ei, aşa cum ne-am obişnuit cu toate relele, şi prea multe lucruri nu mai sunt aici de spus.
În schimb, despre noi, oamenii duşi sau neduşi la Biserică, merită să vorbim puţin.

Dacă foamea de Dumnezeu ar fi provocat o îmbulzeală sfântă sau dacă am fi asistat la scene cutremurătoare de devoţiune mistică, toată povestea aceasta ar fi avut un sens. Dacă turma ar fi fost întărită de credinţă, atunci am fi putut vorbi de speranţă. Nu mă îndoiesc că la Patriarhie au fost mulţi oameni decenţi şi buni.

Dar, ca mulţime, oamenii aceştia au dat un spectacol îngrozitor. Credinţa uneşte, însă, din imaginile pe care televiziunile le-au transmis pe parcursul întregii zile, n-am văzut o turmă unită de credinţă, cu frică de Dumnezeu şi păstorită blând. Am văzut, în schimb, o mulţime de fiinţe singure, egoiste şi înspăimântate. Căci frica i-a făcut să se calce în picioare, frica inconştientă că nu vor ajunge să-şi frece hainele de raclă şi că, astfel, vor mai pierde un prilej să-i ajute Dumnezeu. Fiecare a dorit să aibă linia lui directă şi personală cu Cel de Sus, chiar dacă, pentru asta, a trebuit să-i calce pe gât pe cei de jos.

Sunt mulţi în autobuz care-şi fac cruce, să-i ajute Dumnezeu, să aibă noroc. Şoferii îşi duc maşinile la sfinţit şi poartă iconiţe la oglindă să nu păţească vreun accident. De Bobotează, se ia apă sfinţită, din care se bea să nu te lovească vreo boală. Nu ştiu cât e credinţă în ritualurile acestea şi cât e superstiţie. De multe ori, îmi pare însă că Dumnezeu a plecat din gesturile noastre zilnice, lăsându-ne să facem o gimnastică mecanică, lipsită de conţinut, pe care n-o înţelegem. Redevenim, astfel, primitivi, în fricile noastre atavice, în lipsa noastră de ruşine şi de compasiune, în egoismul şi însingurarea noastră. Oameni fără Dumnezeu.

 

Comentarii