Religia și secularismul în Olanda

Olanda a fost predominant creștină până târziu în secolul 20. Deși are o diversitate religioasă, a existat un declin în aderarea religioasă. Olanda este una dintre cele mai seculare țări din Europa de Vest, având doar 39% din populație afiliată religios (31% pentru cei cu vârsta sub 35 de ani) și mai puțin de 20% vizitează biserica în mod regulat.

În prezent, biserica romano-catolică este cea mai mare religie din Olanda – în 2011 aduna aproximativ 24% dintre olandezi, în scădere de la 40% în 1970. Numărul de catolici este nu numai în scădere, dar mulți oameni care se identifică drept romano-catolici nu merg cu regularitate la slujba de duminică.  Mai puțin de 200.000 de persoane, adică 1,2% din populația Olandei, participă la slujba de duminică, conform unei statistici realizate în 2007 de KASKI: Catholic University of Nijmegen Institute for Ecclesiastical Statistics.

Bisericile protestante sunt și ele în scădere la numărul de enoriași: 12,3% din populație, în scădere de la 60%, cât reprezentau la începutul secolului 20.

Islamul, o religie relativ nouă în Olanda, este în creștere datorită imigrației. Conform unei statistici CBS, aproximativ 5% din populația Olandei (825.000) sunt musulmani. Secularizarea este observată și în rândul acestora, mai ales în rândul tinerilor iranieni și turci – jumătate și respectiv o treime dintre aceștia nu au religie.

Iudaismul cuprinde aproximat 9.000 de evrei olandezi. În timpul ocupației naziste din timpul celui de-al doilea Război Mondial, evreii au fost decimați la propriu, din 150 de mii au rămas aproximativ 15 mii.

Secularizarea și declinul în religiozitate au fost pentru prima dată observate în Olanda, în 1960, în zonele rurale protestante. Apoi s-a răspândit în marile orașe, precum Amsterdam și Rotterdam. Într-un final și biserica catolică și-a început declinul.

Tensiuni și conflicte inter-religioase

Distanța socială dintre diferitele culte s-au amplificat în timpul secolului 20. Oamenii citeau ziare diferite, prin anii 1930 ascultau programe de radio diferite. Copiii catolici și protestanți nu se jucau împreună, adulții nu socializau dincolo de liniile impuse de religia lor, căsătoriile între persoane de religii diferite erau extrem de rare.

Prin 2004 islamismul ajunge să crească (prin imigrație) la 5% din populație. Atunci încep să apară și primele tensiuni între olandezii nativi și imigranții musulmani. După creșterea în popularitate a politicianului Pim Fortuy, care a căutat să-și apere cultura liberal-olandeză împotriva a ceea ce a numit el o “religie înapoiată”, au fost adoptate legi mai stricte referitoare la imigrație. Fortuy a fost asasinat în 2002 de Volkert van der Graaf, un militant al stângii politice.

Tensiunile religioase au sporit după ce Theo van Gogh a fost ucis în 2004 de către Mohammed Bouyeri, un musulman conservator (cetățean olandez cu descendenți marocani) care frecventa grupurile unor extremiști musulmani, printre care se regăsea și un suspect de terorism, Samir Azzouz.

Post Your Thoughts