BOR face evaziune cu hotelul Tismana primit ilegal de la stat

Arhiepiscopia Craiovei a primit de la Guvernul Tăriceanu un complex motelier cu 120 de locuri de cazare pe care le închiriază la negru. În 2006, în baza unei hotărâri de Guvern, fundamentată cu informaţii false, Biserica a primit gratuit un hotel, cu restaurant, şi un hectar de teren intravilan, la Tismana.

La o aruncătură de băţ de vestita mănăstire de maici Tismana, Mitropolia Craiovei deţine la drumul principal un hotel. Un hotel fantomă. La primărie, clădirea nu figurează în lista imobilelor unde se desfăşoară activitate economică. Şi totuşi, înăuntru o armată de gospodine forfotesc continuu pentru a se îngriji de cele 120 de locuri de cazare pe care Arhiepiscopia Craiovei le oferă, la negru, turiştilor.

hotel-tismana-03

Fals în declaraţii

În toamna lui 2006, prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu aproba o hotărâre de guvern care avea să îi aducă binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, mitropolitul de atunci al Olteniei. Conform documentului aprobat de premier, un hotel, un restaurant şi un teren intravilan de 10 mii de metri pătraţi erau trecuţi tam-nesam din curtea companiei de stat Hidroelectrica S.A. în ograda Mitropoliei Olteniei. Instituţia de cult căpăta dreptul de folosinţă gratuită asupra Complexului Tismana, cel mai mare centru de cazare din această zonă turistică. Decizia lui Tăriceanu era cu atât mai bizară cu cât în acel hotel Hidroelectrica tocmai făcuse invetiţii masive. Pentru cedarea complexului, doi miniştri, Codruţ Sereş, de la Ministerul Economiei, şi Adrian Iorgulescu, de la Cultură, au semnat o Notă de fundamentare mincinoasă. În documentul cu pricina, care a stat la baza redactării hotărârii de guvern care ceda hotelul către Biserică, se menţionează că din 2002, anul preluării imobilului de către Hidroelectrica, „nu s-a desfăşurat nici o activitate”. În realitate, complexul turistic avea activitate.

Şereş: „Tot ce se poate şi tot ce nu se poate”

Datele de la Hidroelectrica arată că în anul anterior cedării către Mitropolie, imobilul adusese în visteria companiei de stat 90 de mii de lei. Cu alte cuvinte „ruina părăsită” din hotărârea de guvern era o clădire proaspăt renovată şi aducătoare de venit. Pentru minciuna folosită în actul guvernului Codului Penal are şi o încadrare: „declararea necorespunzătoare a adevărului făcută de un organ sau instituţii de stat (…) în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul” se numeşte fals în declaraţii şi e o infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Declararea fictivă a lipsei de activitate din complexul de la Tismana nu e singurul fals utilizat în documentarul care a stat la baza hotărârii de guvern. Nota de fundamentare e redactată în aşa fel încât hotelul, restaurantul plus hectarul de teren intravilan de la Tismana să pară o adevărată povară pentru Hidroelectrica: „exploatarea şi întreţinerea, conform destinaţiei, a activului social nu reprezintă o activitate profitabilă pentru operatorul economic şi conduce doar la cheltuieli suplimentare pentru societate”. În realitate, imobilul era considerat un activ strategic al companiei şi fusese transformat în „Centru de Perfecţionare a Salariaţilor”. Datele obţinute de la Hidroelectrica S.A. arată că motelul era cu atât mai important cu cât societatea cu capital majoritar de stat investise în perioada 2002-2003 2.500.000 de lei (600 de mii de euro) pentru „lucrări de reparaţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de cazare”. Codruţ Şereş îşi aduce vag aminte de acea notă de fundamentare, dar nu exclude ca acolo să existe informaţii false: „Nu ştiu, dragul meu! Tot ce se poate şi tot ce nu se poate… Informaţiile erau primite de la societate, dar trebuiau clarificate

La început a fost minciuna

Dacă s-ar fi respectat legea, hotelul nu putea fi trecut din proprietatea Hidroelectrica decât dacă oamenii Bisericii plăteau o sumă de bani, şi în niciun caz gratuit, aşa cum s-a întâmplat. Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia prevede clar că trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, cum este cazul Hidroelectrica, „se poate face numai cu plată”. Ca să fenteze legea, reprezentanţii Guvernului, au invocat o altă lege: Legea privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Totuşi nici acel act nu susţine demersul reprezentanţilor Guvernului. Legea prevede că societăţile de stat, precum Hidroelectrica SA, pot dispune înstrăinarea unor active cu caracter social, cu titlu gratuit către autorităţi ale administraţiei publice locale sau către instituţii publice. Nicio referire la culte religioase. Cu alte cuvinte, dacă într-adevăr vroia să scape de imobilul cu pricina, Ministerul Economiei, deţinătorul Hidroelectrica, trebuia să întrebe primăria Tismana dacă doreşte preluarea hotelului. „La noi nu a ajuns nici o adresă prin care să ni se propună să preluăm imobilul. Noi am aflat de transferul hotelului direct din Monitorul Oficial”, spune consilierul juridic al primăriei din oraşul Tismana, Nicolae Ghinoiu.

Când „pelerinii” joacă bridge

În aceeaşi notă de fundamentare a hotărârii de guvern prin care s-a cedat complexul motelier se menţionează faptul că „Mitropolia Olteniei-Arhiepiscopia Craiovei intenţionează să înfiinţeze în activul social „Complexul motelier Tismana”, un centru cu caracter religios pentru desfăşurărarea unor activităţi sociale şi culturale pentru pelerini”. În urmă cu o lună se muncea de zor în „centrul cu caracter religios” pentru primirea a 120 de jucători de bridge care organizau acolo un „sfânt” campionat de joc cărţi. Cu această ocazie, toate camerele hotelului s-au umplut. Pentru că nu au mai avut loc, o parte dintre jucători au fost cazaţi în unul dintre cele două hoteluri pe care mănăstirea le-a ridicat din fonduri proprii. „De ce credeţi că e aşa agitaţie mare în hotel?! Se ţine un campionat de bridge. Jucătorii sunt cazaţi aici, şi joacă aici”, povestea atunci una dintre angajate. „Vom face cercetări şi, dacă într-adevăr s-a organizat un campioant de bridge, vom lua măsurile ce se impun”, promite purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Olteniei, Ioniţă Apostolache. Acelaşi Apostolache reproşase iniţial reporterilor „Adevărul” că au filmat cu camera ascunsă venirea jucătorilor de bridge în hotel. „Mi se pare o pătrundere în intimitate…”. Secretarul Federaţiei Naţionale de Bridge, Marius Georgescu, ştie cum au ajuns să organizeze campionatul acolo: „ Cineva de la clubul din Craiova are relaţii la Arhiepiscopie şi aşa am ajuns la acel hotel”. Complexul de la Tismana, care deocamdată se află încă în adminisitrarea Ministerului Culturii şi în folosinţa gratuită a Mitropoliei Olteniei, se află la un pas de a ajunge definitiv în proprietatea instituţiei Bisericii Ortodoxe Române. Imobilul apare într-un proiect de hotărâre de Guvern iniţiat de Secretariatul de Stat pentru Culte prevede cedarea definitivă a acestuia către Mitropolie. Asta în condiţiile în care nici restaurantul, nici hotelul şi nici terenul de un hectar nu au aparţinut niciodată Bisericii.

Hotel cedat prin fals în declaraţii

Pentru cedarea hotelului către Bisercă s-a minţit în documentele Guvernului. Codul Penal prevede închisoarea de la 3 luni la 2 ani pentru falsul în declaraţii, infractiune definită ca „declararea necorespunzătoare a adevărului făcută de un organ sau instituţii de stat (…) în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul”.

Turiştii, botezaţi „pelerini”

La recepţie, turiştii sunt trecuţi „la caiet“ fără a primi bon fiscal

hotel-tismana-02

Clădirea înaltă de trei etaje se află la drumul principal din localitatea Tismana. Pe ea nu există însă, cum ar fi fost normal, vreo siglă care să spună miilor de turişti care trec zilnic pe acolo că în acel loc se află un hotel cu un restaurant. E un hotel fără nume. Nici în interior nu găseşti mai multe indicii că acolo sunt spaţii de cazare. O doamnă amabilă te aşteaptă în spatele unei tejghele care aduce cu o masă de recepţie, dar pe care nu scrie nimic. Nici lista cu preţuri nu există.

Casa de marcat- scoasă din priză

În urmă cu o lună de zile, un reporter „Adevărul” s-a cazat incognito peste noapte. Recepţionera a primit 80 de lei, preţul solicitat pentru o cameră „single” şi a trecut datele „pelerinului” într-un registru pentru ca banii să nu ajungă în buzunarul angajatei, ci în vistieria Bisericii. Doamna nu a schiţat nici un gest cum că ar dori să elibereze bon fiscal, aşa cum spune legea. Pe tejgheaua de la recepţie există o casă de marcat care zăcea scoasă din priză.

„Ne scuzaţi, vin guvernanţii!”

În hotel există şi un restaurant. Fără meniu afişat. Felurile de mâncare sunt fixe iar preţurile sunt fabricate tot în bucătărie. „Avem ciorbiţă de vită şi porc cu garnitură de orez cu ciuperci… 20 de lei costă prânzul”, ne serveşte aceeaşi doamnă care ne taxese şi la cazare. Are însă o problemă când ne aşezăm în sala de mese. „Vă rog să mergeţi cu mine în separeu, că vin guvernanţii!”, anunţă recepţionera. „Care guvernanţi?”, este întrebată angajata hotelului. „Mai mulţi… Nu putem să dăm detalii… Au un congres, elaborează nişte legi …”, explică femeia. „Vin guvernanţi sau numai parlamentari?”, întreabă reporterul. „Nu, nu! De-a dreptul guvernanţi…”. Guvernanţii nu au mai apărut. În schimb, doamna revine cu detalii şi cu scuze. „Domnii voiau să fie mai multă discreţie”. „Dar cum de v-a ales taman pe dumneavoastră?”, este întrebată angajata. „Cineva din Gorj s-a ocupat de aşa ceva.Probabil li s-a părut locaţia mai retrasă, mai curată, mai-mai-mai”. Nici banii plătiţi la micul dejun, nici cei de la prânz şi nici cei 20 de lei daţi la cină nu au fost trecuţi în contabilitatea restaurantului fantomă. În total, echipa „Adevărul” a plătit servicii de 200 de lei în compelxul de la Tismana. Fără să fie eliberat vreun bon fiscal. Iniţial, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Olteniei, Ioniţă Apostolache, a refuzat să formuleze un punct de vedere referitor la evaziunea fiscală. „Aţi filmat cu camera ascunsă fără acordul nostru?! Dacă aţi filmat, ce ar mai fi de comentat?!”. Ulterior, Apostolache a revenit. „Am vorbit cu Înaltul (mitropolitul Olteniei – n.r.). La Tismana nu se eliberează bon fiscal pentru că nu este hotel, ci arhondaric (casă de oaspeţi al unei mănăstiri – n.r.). Dumneavoastră aţi fost acolo pelerin!”. La începutul acestui an, un hotel al Mănăstirii Curtea de Argeş a fost închis de Garda Financiară tocmai pentru că acolo erau cazaţi turişti fără a se elibera bon fiscal. În faţa inspectorilor, reprezentanţii Bisericii au folosit acelaşi pretext: acolo nu e hotel, ci „arhondaric mănăstiresc”. Însă cuvântul „arhondaric” nu apare în Codul Fiscal.

 

Mai deţine un hotel, tabăra de tineret şi 600 de hectare de pădure

Nu numai hotelul Tismana face parte dintre bunurile BOR, ci și tabăra de tineret Tismana care a aparținut Direcţiei Judeţene de Tineret Gorj.  Hotelul a fost înainte în patrimoniul Oficiului Judeţean de Turism.  Mitropolia şi mănăstirea mai deţin şi 600 de hectare de pădure în Dumbrava Tismanei. Au titlu de proprietate de la primărie.

Post Your Thoughts