Fiscalizarea comerțului bisericesc

Fiscalizarea comerțului bisericesc trebuie să se facă într-un mod legal și transparent.

Deși sunt obligate de legislație să elibereze chitanță ori de câte ori încasează taxe pentru serviciile religioase precum cununii, botezuri sau  înmormântări, foarte puține biserici respectă legea. În cele mai multe cazuri una este suma încasată și alta este cea trecută pe chitanță – de obicei aceasta sumă este infimă, de exemplu: preotul încasează 2000 de lei și trece pe chitanță doar 150 de lei. Majoritatea clericilor nu oferă niciun fel de chitanțe pe banii încasați. Astfel, fondurile provenite din donațiile și taxele bisericești ajung direct în buzunarele clericilor.

Orice sumă încasată de clerici trebuie dovedită prin note contabile, altfel intră la infracțiunea de evaziune fiscală. Preoţii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege. Sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, este considerată evaziune fiscală.

Autoritățile statului au drept de control în toate domeniile, inclusiv asupra cultelor religioase. Instituțiile de control fiscal ale statului ar trebui să verifice dacă:

  • s-a făcut evaziune fiscală
  • s-au implementat corect evidențele contabile
  • proveniența veniturilor se reflectă în notele contabile
  • s-au respectat prevederile legale privind veniturile și cheltuielile
  • în schimbul serviciilor și produselor s-au eliberat chitanțe, bonuri de casă, facturi.
  • s-au efectuat spălări de bani, deturnări de fonduri, activități ilicite interzise de lege, ș.a.m.d.

Situația actuală

Sistemul actual de verificare și control al statului asupra cultelor religioase lipsește cu desăvârșire. Există câteva intervenții ale FISC-ului pe tărâmul bisericesc în ultimul sfert de secol, dar acestea se pot număra pe degetele de la o mână. Oricum, puținele ”intervenții” sunt ”praf aruncat în ochi”, pentru că bisericile au primit amenzi care sunt plătite tot din banii contribuabililor români, ei fiind singurii finanțatorii ai bisericilor. Autoritățile statului ar trebui să aplice legea, la fel cum o face și pentru celelalte categorii sociale, prin pedepse cu închisoarea pentru cei care nu respectă legea.

Banii negri ai clericilor

Banii proveniți la negru, care ajung direct în buzunarul clericilor, sunt rezultatul lipsei de fiscalizare a comerțului bisericesc. Veniturile nefiscalizate se regăsesc prin diversele taxe și contribuții (prohibitive pentru mulți enoriași) impuse de cultele religioase pentru produsele și serviciile comercializate de acestea:

  • venituri din contribuția la biserică
  • venituri din vânzarea obiectelor de cult (lumânări, tămâie, icoane, cruci, etc)
  • venituri din ritualuri (botezuri, cununii, înmormântări, sfințiri, pomeniri, parastase, etc)
  • venituri din turism (taxe intrare în mănăstiri, taxe fotografiere/filmare în mănăstiri)
  • venituri din taxe impuse pe locurile de veci
  • altele

Cutia milei ascunde anual venituri la negru estimate la 180 de milioane de euro!

Cutia milei prezintă o situație anormală de evaziune fiscală. Potrivit legislației în vigoare, utilizarea fondurilor bisericești strânse din donații nu este supusă controlului public, ci numai acelea provenite din bugetul statului – cultele nu oferă transparență nici măcar pentru fondurile publice. Bisericile ar trebui să poată fi controlate în legătură cu modul în care cheltuiesc fondurile adunate prin acțiuni de caritate. Nicio entitate juridică nu poate fi scutită de înregistrări de documente contabile, iar cultele religioase sunt considerate, prin lege, entități juridice.

Conform unui sondaj (Cartografierea socială a Bucureştiului) realizat de studenții de la Facultatea de sociologie din Școala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Biserica face prin cutia milei o evaziune fiscală de 18 milioane de euro la nivelul Bucureștiului. Prin extrapolarea datelor obținute în sondaj, rezultă că la nivelul țării Biserica face o evaziune fiscală de aproximativ 180 de milioane de euro.

Notă: La această estimare nu mai adunăm zecile de milioane de euro adunate de la sutele de pelerinaje cu moaște din țară. În 2012 pelerinajul de Sfânta Parascheva  a adus vreo 2,5 milioane de euro în buzunarele sutanelor negre – destinația banilor a rămas un mister. Evaziune fiscală, statul se face că doarme.

Contribuția bisericească/zeciuiala ascunde anual venituri la negru estimate la 160 de milioane de euro!

Contribuția bisericească anuală este stabilită de fiecare Consiliu Parohial în parte. Sumele anuale pretinse de clerici sunt între 50 și 200 de familie. Sumele percepute scad în zonele rurale și cresc mai mult în zonele urbane și în străinătate unde contribuțiile bisericești depășesc  și 500 de lei – se observă clar ”simțul de afacerist” al clericilor, diferențele de preț sunt nejustificate.

În România sunt 8.5 milioane de locuințe, peste 7,1 milioane de gospodării și probabil tot pe atâtea familii. Dacă luăm o medie de 100 de lei și înmulțim cu peste 7 milioane de familii, avem (doar din contribuția la biserică) venituri la negru de peste 700 de milioane de lei, adică vreo 160 de milioane de euro.

Începem să înțelegem cum de își permit preoții vilele de lux.

În 2011, statul a plătit 60 de milioane de euro pentru salariile clericilor. Preoții aproape că își triplează veniturile doar prin colectarea acestor contribuții bisericești, care (aproape integral) sunt venituri ilegale pentru că nu se regăsesc în notele contabile ale parohiilor – preoții nu oferă chitanțe (sau oferă doar pe frânturi mici din sume) pentru perceperea taxelor și banii ajung direct în buzunarul lor.

Ritualurile bisericești ascund anual venituri la negru estimate la 140 de milioane de euro!

Taxele percepute din ritualurile bisericești sunt stabilite de fiecare cleric în parte. În general taxele sunt cuprinse între 500 și 2.000 de lei pentru principalele ritualuri: botezuri, cununii și înmormântări.  Acestea sunt costurile standard, dar preoții mai adaugă ~50% și pentru serviciile adiacente, cor etc. Se observă și aici foarte clar ”simțul de afacerist” al clericilor, diferențele uriașe de preț sunt nejustificate, tarifele (unele ajung deci la 1000 de euro pe oră) depășesc cu mult bunul simț, fără să mai punem la socoteală faptul că acești clerici sunt plătiți din bani publici, mai exact din banii contribuabililor.

Media este de 1250 de lei per ritual. În România anual sunt (cumulat) circa 500.000 de botezuri, cununii și înmormântări. Deci putem estima că sumele anuale încasate de clerici pe ritualurile principale sunt de 625 de milioane de lei, adică vreo 140 de milioane de euro.

Începem să înțelegem cum de își permit preoții și mașinile de lux.

Preoții își dublează veniturile prin taxele încasate din ritualurile bisericești, iar împreună cu banii negri proveniți din zeciuială, ajung să aibă un venit negru de 5 ori mai mare decât cel oferit de stat.

Vânzarea obiectelor de cult

Veniturile din vânzarea obiectelor de cult sunt de asemenea nefiscalizate. Biserica deține monopol pe producerea obiectelor de cult, iar produsele sunt vândute la suprapreț. Majoritatea (dacă nu chiar toate) obiectelor de cult de la pangarul bisericii sunt vândute fără bon/chitanță – evaziunea fiscală.

Fără bon fiscal la pangarul bisericilor

Pangarul bisericii, locul unde se vând lumânări, tămâie, icoane și alte obiecte de cult, este și acesta un alt mod de umflare a buzunarelor clericilor. Nu este controlat de nicio instituție de control a statului și astfel se face multă evaziune fiscală. De fapt, aici nu se face comerț, ci bișniță. Statul acoperă economia subterană din biserici, prin suprataxarea contribuabilului.

Vânzarea de lumânări ascunde anual venituri la negru estimate la 110 milioane de euro!

Lumânările de la pangar ajung să coste și de 10 ori mai mult decât cele vândute în magazine. Știm că BOR impune enoriașilor săi să cumpere lumânările de la pangar, ba mai mult a introdus (de la sine putere) și o amendă de 5.000 de lei pentru cei care încalcă ”legea bisericească”. De ce acest exces de zel? Motivul este, din nou, banul.

Lumânările mici, obișnuite, costa 1 leu bucata, dar se vând și lumânări, mai mari, cu 5 și chiar 10 lei bucata.

Să facem un calcul estimativ al vânzărilor de lumânări. 

În bisericile din zonele rurale probabil că se vând puține lumânări, de ordinul zecilor pe zi. De sărbătorile mari creștine probabil că numărul lor crește la cel puțin câteva sute și chiar mii. Să presupunem că în mediul rural se vând în medie 10 lumânări pe zi și câte 1000 de Paște și Crăciun.
Cu indulgență, în bisericile din mediul rural se vând anual (în medie) peste 5.000 de lumânări. 

În bisericile din zonele urbane probabil că se vând mult mai multe lumânări, de ordinul sutelor și chiar miilor pe zi, mai ales în catedrale. De sărbătorile mari creștine probabil că numărul lor crește la câteva zeci de mii. Să presupunem că în mediul urban se vând în medie 100 lumânări pe zi și câte 10.000 de Paște și Crăciun.
Cu indulgență, în bisericile din mediul urban se vând anual (în medie) peste 50.000 de lumânări. 

Facem o medie între mediul rural și urban. Luăm o media anuală (de lumânări vândute într-o biserică) de 27.500 de bucăți. Conform Secretariatului de Stat pentru Culte, în România sunt peste 18.429 de lăcașuri de cult – acest număr nu a crescut de cel puțin un an de zile, deși s-au construit sute de biserici în 2013.

Calculăm doar lumânările cu prețul de 1 leu: 18.429 biserici x 27.500 lei = 506.797.500.

Deci peste 500 de milioane de lei, adică peste 110 milioane de euro pe an încasați de clerici, doar din vânzarea nefiscalizată de lumânări.

Notă:

  1. Nu toate cultele vând lumânări, deși BOR deține majoritatea pieței obiectelor de cult.
  2. Producția de lumânări presupune și niște costuri, deci nu toată suma câștigată este profit.

Din aceste două considerente nu voi mai adăuga la calculul total și lumânările vândute cu preț mai mare de 1 leu, probabil vreo 50 de milioane de lei.

  • Evident că mai sunt și lumânările ”speciale” pentru botezuri/cununii care sar de 100 de lei și ajung ușor și la 300 de lei bucata. Nici pe acestea nu le mai adăugăm la calculul total, deși sunt vreo 180 de mii de nou-născuți pe an în România și peste 100 de mii de cununii. Cumulate s-ar adăuga în buzunarele preoților încă vreo 28 de milioane de lei.
  • Sunt vreo 220 de mii de înmormântări pe an în România – știm că la înmormântări se vând mult mai multe lumânări, nici pe acestea nu le mai adăugăm la total, treacă de la noi încă vreo 22 de milioane de lei – estimare 100 de lumânări per înmormântare.
  • La zecile/sutele de ”sărbători cu moaște” anuale se vând probabil sute de mii, dacă nu chiar milioane de lumânări – nici pe acestea nu le mai calculăm.

Alte obiecte de cult

Bisericile vând și multe alte obiecte de cult:

Este greu de apreciat câtă evaziune fiscală se face cu aceste produse, dar probabil se mai scurg, în buzunarele clericilor, cel puțin câteva zeci de milioane de euro și din vânzarea acestora.

Sfințirea mașinilor și a caselor ascunde anual venituri la negru estimate la 70 de milioane de euro!

Sfințiri de mașini

Conform unui sondaj IRES din 2013, 27% dintre români și-au sfințit deja mașina. În România sunt aproape 4,5 milioane de autoturisme, deci 1.215.000 au cotizat cu 100 de lei – sumele încep de la 50 de lei dar sar și de 500 de lei pentru mașinile străine. Sfințirea mașinilor îngreunează buzunarele sfintelor sutane cu peste 120 de milioane de lei, adică vreo 27 de milioane de euro.

Notă: Nu știm cu ce frecvență (anual/trimestrial/lunar) își sfințesc aceștia mașina pentru că BOR nu binevoiește să ne ofere niscai transparență.

Sfințiri de case

Sfeștaniile la case încep tot cu 50 de lei, dar puțini preoți mai acceptă asemenea ”taxe”.  Cei mai mulți percep o taxă minimă de 100 de lei. În România sunt peste 8 milioane de locuințe. Să presupunem că doar un sfert dintre case sunt sfințite anual, asta ar înseamna peste 200 de milioane de lei, adică vreo 45 de milioane de euro iau drumul sutanelor.

Se sfințesc mult altele:  animale de companie, cai, găini, podgorii, militari, jandarmi, polițiști, sportivi, salvările/SMURD, tomografe, masini de curse, carele TV de transmisie prin satelit, autospecialele de pompieri, deținuți, spitale, mașinile care execută tuneluri de metrou, bazine de înot, fabrica Bosch, săli de sport/karate, academii de poliție, sediile partidelor politice, clinici, magazine, salvări, acceleratoare de particule, temple masonice, stadioane de fotbal, piețe, pușcării, prefecturi, consilii județene, clădiri ale magistraților, centre SPP, campusuri, statui ale fotbaliștilor, etc, șamd. 

 

Alți bani negri, pentru sutanele negre, pe care îi estimăm cu alte ocazii:

  1. taxe pe locuri de veci – probabil de ordinul sutelor de milioane de lei (260 de mii de euro un loc de veci)
  2. taxe fotografiere/filmare în mănăstiri – probabil alte zeci de milioane de lei
  3. alte sfințiri, pomeniri, pomelnice, șamd. – probabil alte zeci/sute de milioane de lei

 

De ce este importantă fiscalizarea comerțului bisericesc?

Peste 650 de milioane de euro este suma estimativă a banilor negri care ajung în buzunarele clericilor. Suma este o estimare indulgentă pentru că am omis multe alte ”afaceri” preoțești. Nu m-aș mira dacă această sumă ar fi de fapt dublă sau triplă, fără să luăm în calcul afacerile ascunse ale ”sfinților părinți”, care, dacă au făcut evaziune fiscală în biserică, nu văd ce conduită morală i-ar opri să facă evaziune fiscală și în facerile lor cit se poate de laice, hoteluri, restaurante, tipografii, spitale private, fabrici, investiții pe bursă și un trust media prin care își face propagandă. Biserica Ortodoxa Romana are terenuri și păduri în valoare de peste 400 de milioane de euro. Potrivit unor estimări independente, Biserica ar avea în visteriile sale în jur de 3 miliarde de euro.

În concluzie clericii bagă în buzunare salarii de cel puțin zece ori mai mari decât cele primite de la stat prin bunăvoința contribuabililor români. Și am ajuns unde trebuia. De la stat, cele 18 culte religioase recunoscute în România, primesc anual 0,4% din PIB, adică vreo 550 de milioane de euro, din care Bisericii Ortodoxe Române îi revin vreo 490.

În concluzie, suma banilor negri (evaziunea fiscală) este mai mare decât fondurile primite de la stat!

Acum să vedem în ce condiții oferă statul (și anume, noi, contribuabilii) aceste sume. Trebuie să citim legile în vigoare.

Articolului 10 din Legea Cultelor:

Alineatul 1: Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.

Legea specifică clar că ”întreținerea și desfășurarea activităților” se face ”în primul rând din veniturile proprii ale cultelor”. Păi dacă cultele ar raporta toți banii încasați, nu ar mai avea dreptul să ceară bani de la noi. Sutanele negre bagă banii pe ascuns în buzunare și apoi mai cer de la noi.

Alineatul 2: Cultele pot stabili contribuții din partea credincioșilor lor pentru susținerea activităților pe care le desfășoară.

Legea le dă dreptul să ceară o contribuție bisericească, dar tot legea le cere să taie și chitanță. Partea de lege care îi avantajează (banii la buzunar) o respectă cu ”pioșenie”, cealaltă în care trebuie să-și justifice încasările, NU. Sfidarea merge mai departe: legea vorbește despre contribuțiile ”pentru susținerea activităților pe care le desfășoară” dar aici slujitorii Domnului au înțeles că își pot cumpăra limuzine de lux, case parohiale cu 3 etaje (mai mari decât bisericile în care slujesc) și bineînțeles aur pe acoperișurile și pe crucile bisericilor. Enoriașii nu se așteptau la asemenea ”nevoi” preoțești.

Alineatul 3: Statul promovează sprijinul acordat de cetățeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit și încurajează sponsorizările către culte, în condițiile legii.

Păi dacă ”condițiile legii” au fost încălcate (economie subterană, bani la negru, fără chitanță) atunci statul finanțează ilegal cultele.

Alineatul 4: Statul sprijină, la cerere, prin contribuții, în raport cu numărul credincioșilor cetățeni români și cu nevoile reale de subzistență și activitate, salarizarea personalului clerical și neclerical aparținând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuții în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităților de cult cu venituri reduse, în condițiile stabilite prin lege.

”Statul sprijină personalului clerical și neclerical, prin contribuții, în raport cu nevoile reale de subzistență și activitate”. Vilele, limuzinele, hainele cusute cu fir de aur, aurul de la gâtul preoților și în general luxul preoților sunt considerate nevoi reale de subzistență. Asta da sfidare, fix în lege!

Alineatul 5: Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.

Cel puțin câteva milioane de români (40% dintre români nu au încredere în biserică – evident că acești 8 milioane de români nu sunt de acord să finanțeze biserica) sunt constrânși să contribuie anual la finanțarea cultelor religioase prin bugetul de stat. Vorbim despre o contribuție (obligatorie) de peste o jumătate de miliard de euro pe care forțat o achită anual contribuabilii români. Contribuabilului nu i se oferă opțiunea de a renunța la finanțarea cultelor. Se încalcă flagrant legea. 

Alineatul 6: Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcționarea unităților de cult, pentru reparații și construcții noi, în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensământ, și cu nevoile reale.

Fără o fiscalizare a veniturilor preoțești, ei vor cere mereu bani pentru întreținerea luxului pe care îl consideră ”nevoi reale„. Atunci când construiesc biserici între blocuri și locatarii se opun, clericii aduc hotărâri judecătorești pentru a construi biserici pe spațiile verzi, împotriva nevoilor reale ale enoriașilor. Deci ei au convertit nevoile reale ale enoriașilor, în nevoile proprii.

Alineatul 7: Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute și în calitate de furnizori de servicii sociale.

Serviciile sociale sunt o păcăleală. Doar un exemplu: BOR primește aproximativ 490 de milioane de euro pe an de la bugetul de stat, iar pentru ”serviciile sociale” cheltuie doar 2,5% din suma încasată. Dacă asta se numește caritate, atunci ar trebui să schimbăm definiția din DEX.

Alineatul 8: Autoritățile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenței religioase.

Nu știu ce presupune asta. Există un număr unde poți suna pentru a cere asistență religioasă? Există o instituție care oferă asistență religioasă? Și până la urmă ce este ”asistența religioasă?

Articolul 11 din Legea Cultelor:

Sprijinul statului constă și în acordarea de facilități fiscale, în condițiile legii.

Statul oferă facilități fiscale celor care deja fac evaziune fiscală? Stat de drept? Nicidecum!

Articolul 12 din Legea Cultelor:

Utilizarea fondurilor bănești primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum și respectarea destinației bunurilor primite în proprietate sau folosință de la autoritățile publice locale ori centrale se supun controlului statului.

Fondurile publice se supun controlului statului, dar statul nu controlează niciodată fondurile publice destinate cultelor.

 

BOR S.R.L.

Mulți folosesc acestă referire atunci când vorbesc despre Biserica Ortodoxă Română, dar titulatura este nedreaptă pentru SRL-urile care respectă legea și care își plătesc taxele la stat.

Conform DEX:

  1. Cei care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite/meschine se numesc bișnițari.
  2. Grupurile de indivizi cu îndeletniciri suspecte, grupurile de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără reciproc interesele meschine se numesc mafioți.

Ori schimbăm definițiile din DEX, ori aplicăm legea, dacă vrem să-i scoatem pe preoți din categoriile astea două. Sau poate noi vrem, dar ei nu vor – și atunci chiar că avem o problemă. 🙂

 

Fiscalitatea unităților de cult

Fiscalitatea în România este oricum complexă, dar cea referitoare la cultele religioase este cu atât mai greoie cu cât (după ’90) au apărut excepții peste excepții, favoruri peste favoruri, scutiri de taxe lângă alte scutiri de taxe, finanțări pe toate părțile. Redau mai jos câteva texte din ce am găsit până acum.

Aspecte fiscal-contabile privind unitățile de cult din România

Conform articolului 8 din legea cultelor (Legea nr. 489/2006) cultele recunoscute sunt persoane juridice care se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi. De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.

Statutul Bisericii Ortodoxe Române

Conform Statutului BOR – reglementat prin HG 53/2008, la nivel local, parohiile constituie comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni; acestea sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică, înregistrate la autorităţile administrative şi fiscale, având dreptul la două coduri unice de înregistrare fiscală, atât pentru activitatea nonprofit, cât şi pentru cea comercială. Preotul paroh este conducătorul administraţiei parohiale. Acesta este preşedintele Adunării parohiale (organismul deliberativ, compus din credincioşii majori ai parohiei), al Consiliului parohial (organismul executiv al Adunării parohiale) şi al Comitetului parohial.

Contabilitatea în partidă simplă și legislația utilă unităților de cult religios

Evidenţa financiar-contabilă se va ţine în limba română obligatoriu (art. 16 alin. 1). Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă, dar în relaţiile cu autorităţile statului, trebuie să folosească limba română.

Conform art. 49 alin. (2), în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi – 8.01.2007, cultele recunoscute prevăzute în anexa la lege vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor. Recunoaşterea se realizează, cu respectarea art. 17(2) din lege privind neatingerea securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea nu precizează cum se ţine evidenţa financiar-contabilă de către unităţile de cult ceea ce era necesar.

Pentru unităţile de cult cu personalitate juridică5) care nu au scop lucrativ se ţinea evidenţa în partidă simplă conform Ordinului M.F.P. nr. 2329/2001 – M.O. nr. 20/15.01.2002, aplicabil de la 1 ian. 2002,6) care la art. 1 prevedea categoriile de persoane juridice care pot organiza şi conduce contabilitatea în partidă simplă:

  • unităţile de cult;
  • asociaţiile de proprietari;
  • asociaţiile şi fundaţiile cărora li se aplică regimul juridic prevăzut de OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, sau alte organizaţii de acest fel, cu excepţia celor care, potrivit legii ca fiind de utilitate publică.

Deci, asociaţiilor aparţinând cultelor nu li se mai aplică regimul juridic prevăzut de OG nr. 26/2000 de la aplicarea prezentei legi, fiind de utilitate publică şi nu mai pot ţine evidenţa în partidă simplă conform acestui ordin, ele fiind obligate să ţină evidenţa în partidă dublă conform Ordinului M.F.P. nr. 1829/2003 – M.O. nr. 66 bis/27.01.2004, aplicabil de la 1 ian. 2004 (care abrogă O.M.F.P. nr. 1591/1998), abrogat şi el de la 1 ianuarie 2008 prin OMEF nr. 1969/2007 (M.O. nr. 846 bis/2007)-Anexa nr. 1.

Acestora nu li se aplică nici art. 2 din O.M.F.P. nr. 2329/20016) care prevede plafonul de 30.000 euro pentru veniturile anuale din orice sursă ca fiind pragul de la care sunt obligate să ţină evidenţa contabilă în partidă dublă pe toată perioada de funcţionare. Tot O.M.F.P. nr. 2329/20016) prevede la art. 3 că „au obligaţia de a organiza şi de a conduce contabilitatea în partidă simplă persoanele juridice fără scop lucrativ în a căror act de înfiinţare există prevederi exprese în acest sens”.

Pentru unităţile de cult există şi precizarea făcută prin Normele metodologice ale M.F.P. nr. 460.051/2001 privind închiderea exerciţiului bugetar pe anul 2000, că pot ţine contabilitatea în partidă dublă. Există însă şi Departamentul Cultelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor7) care fiind o structură publică centrală va aplica O.M.F.P. nr. 1.917/2005 – M.O. nr. 1186 bis/2005, introdus de la 1 ian. 2006, cu modificările ulterioare, care priveşte Planul de conturi pentru instituţii publice armonizat la Planul de conturi al operatorilor economici aprobat prin O.M.F.P. nr. 1.752/2005 – M.O. nr. 1080 bis/2005 înlocuit cu O.M.F.P. nr. 3055/2009 aplicabil de la 1 ianuarie 2010.

Acest plan considerăm că trebuie aplicat şi de unităţile de învăţământ integrate în învăţământul de stat şi centrele de plasament aparţinând cultelor. Pentru activitatea economică a unităţilor de cult, altele decât asociaţiile religioase care aplică O.M.F.P. nr. 1829/2003 pentru această activitate, abrogat de la 1 ianuarie 2008 prin O.M.E.F nr. 1969/2007 (M.O. nr. 846 bis/2007)-Anexa nr. 1. evidenţa se ţine în partidă dublă conform O.M.F.P. nr. 1.752/2005, aplicabil de la 1 ianuarie 2006, care aprobă Planul de conturi al operatorilor economici armonizat la Standardele Internaţionale de Contabilitate şi anume la Reglementările Directivei a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene8).

De remarcat faptul că după aplicarea prezentei legi există bază legală distinctă pentru asociaţiile religioase noi înfiinţate după 1 mai 2000 când a intrat în vigoare OG nr. 26/2000 (bază care datorită art. 1(3) din OG nr. 26/2000, nu exista), dar nu şi pentru fundaţiile religioase care nu mai sunt preluate de noua lege ca structură organizatorică în cadrul cultelor.

Instituţiile anexe prevăzute de lege a funcţiona în slujba cultelor sunt:

  • unităţi de învăţământ confesional, integrate sau neintegrate în învăţământul de stat, pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege (art. 33-35, 37-39);
  • centre de plasament proprii (art. 36);
  • case de pensii proprii (art. 24 alin. 2)9);
  • cimitire confesionale proprii (art. 28);
  • organe de judecată proprii (art. 26);
  • cimitire comunale şi orăşeneşti înfiinţate de autorităţile administraţiei locale (art. 28).

Post Your Thoughts